Fostul șef Antidrog, expert TV și consilier ANAD, a plagiat masiv în cele două doctorate din 2011: Cum a obținut Cătălin Țone două titluri academice cu peste 70% text copiat
Cătălin Țone a fost, ani la rând, vocea „expertului național” în studiourile de televiziune și radio când se discuta despre droguri. Fost șef al Serviciului Antidrog din Poliția Capitalei, pensionat special la 48 de ani, acum consilier superior la Agenția Națională Anti-doping, Țone a vorbit cu autoritate despre trafic, consum și riscuri. În vara lui 2011, la doar 36 de zile distanță, a obținut două doctorate pe aceeași temă: combaterea drogurilor și impactul lor asupra securității.
O investigație PressOne a arătat că ambele lucrări sunt, în realitate, un exercițiu masiv de copiere. Teza de la Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” – Livrarea supravegheată – Metodă specială în activitatea de combatere a traficului de droguri – are 72,78% conținut plagiat (238 de pagini din 327). Teza de la Universitatea Națională de Apărare „Carol I” – Influența traficului și consumului ilicit de droguri asupra securității naționale – ajunge la 79,66% (239 de pagini din 300). Între cele două teze există o suprapunere de peste 40%: același text, aceleași greșeli de tipar, aceleași note de subsol.
Cum arată o teză de doctorat făcută din copiere
În teza de la Academia de Poliție, primele șapte capitole sunt aproape integral preluate. Capitolul I, de exemplu, conține 61 de pagini copiate din două volume semnate ca prim autor de coordonatorul său, Ioan Dascălu: Organizația criminală a drogurilor (2008) și Criminalitatea organizată. Tratat de teorie și practică judiciară, vol. I (2009). În unele zone, Țone a preluat zeci de pagini consecutive, fără ghilimele și fără atribuire corectă.
Aceleași surse apar și în teza de la UNAP. Blocuri de 26–28 de pagini sunt preluate din aceleași cărți. Mai mult, Țone a folosit și o teză de doctorat susținută cu doi ani mai devreme la aceeași Academie de Poliție, sub același coordonator, din care a preluat zeci de pagini. În lucrarea de la UNAP apar și fragmente dintr-o teză din 2008 de la Universitatea din București.
Niciuna dintre cele două teze nu conține un capitol de cercetare originală sau o descriere a metodologiei. Condiția de bază a unui doctorat – contribuția originală – lipsește. Comisiile de referenți au acordat totuși calificativul „foarte bine”.
Detaliul care spune totul: „Apud” ca prenume
Un indiciu de rutină a copierii apare în bibliografia tezei de la UNAP. Termenul latin „Apud” (care marchează o citare indirectă) este tratat ca nume de autor. Apare listat alături de nume care încep cu „A” sau ca prenume: „Apud V.V. Bruz…”, „Barry, Buzan, Apud…”, „Katzenstein, Apud Petre J…”. Formulările sunt preluate dintr-o lucrare a Alexandrei Sarcinschi din 2005, din care Țone a copiat zece pagini pe care nici nu le-a inclus în bibliografie.
Este greșeala unui om care a copiat mecanic, fără să înțeleagă convențiile academice pe care le pretindea că stăpânește.
Reacția „expertului”
Contactat, Cătălin Țone a transmis un răspuns lung. A calificat acuzația de plagiat drept „insultă gravă”. A spus că tezele sale sunt „printre cele mai importante cercetări științifice din domeniul antidrog din România”. A invocat „lipsa legislației” și „lipsa normelor” din perioada 2008–2011. Și a avansat o teorie: ancheta ar fi inițiată și susținută de un grup care promovează legalizarea recreațională a canabisului. A amenințat cu proces dacă se folosesc termeni ca „plagiat” sau „fraudă academică”.
Ulterior, comisiile de etică ale celor două universități au confirmat problemele majore de integritate. Universitatea Națională de Apărare a constatat plagiatul masiv și a deschis procedura de retragere a titlului. Academia de Poliție a recunoscut abateri, dar și-a declinat competența de a stabili oficial existența plagiatului.
De ce contează
Cătălin Țone nu a fost un academician obscur. A fost și rămâne o prezență constantă în emisiuni care formează opinia publică despre droguri. A vorbit despre riscuri, despre trafic, despre ce trebuie interzis. În același timp, cele două titluri care i-au confert autoritatea academică s-au dovedit construite pe sute de pagini preluate din cărțile profesorului său și din alte teze, fără citare corectă și fără cercetare proprie.
Cazul ridică întrebări simple. Câtă greutate mai are „expertiza” când fundamentul ei academic este compromis? Cum au putut două comisii din universități militarizate să valideze, cu calificativ maxim, lucrări care nu respectă nici cele mai elementare reguli de originalitate? Și ce înseamnă pentru dezbaterea publică despre canabis și droguri faptul că una dintre vocile cele mai auzite pe acest subiect a construit-o pe copiere?
Tezele rămân pe raft. Titlurile au fost folosite. Sporul doctoral a contat la pensie. Iar pe ecrane, expertul a continuat să vorbească.