De șase ani, un proiect legislativ simplu și uman zace în sertarele Parlamentului. Se numește „Legea Victoria” și ar permite, în sfârșit, accesul real la tratamente pe bază de canabis medicinal pentru mii de români care suferă de dureri insuportabile, epilepsie, scleroză multiplă, SLA, sau efecte devastatoare ale chimioterapiei. De fiecare dată când ajunge în comisii, este respins. De fiecare dată, aceleiași argumente: „substanță periculoasă”, „poartă spre droguri”, „nu putem permite abuzuri”.
Între timp, pacienții mor sau trăiesc coșmaruri zilnice. Alții ajung să importe ilegal medicamente din străinătate și riscă să li se confiste tratamentul la frontieră de către DIICOT.
O inițiativă născută din durere
Totul a început în 2019. Alexandra Cârstea, o tânără al cărei mamă a murit de cancer, a lansat o petiție. Peste 20.000-25.000 de semnături. Proiectul „Victoria” a fost depus în Parlament cu sprijinul a aproape 100 de parlamentari din mai multe partide – PSD, USR și alții. A trecut tacit de Senat. A ajuns la Camera Deputaților. Apoi… nimic.
A fost dezbătut episodic – în 2021, 2022, 2023. În februarie 2025, Comisia pentru Sănătate a Camerei Deputaților l-a respins din nou. Argumentul principal, citat de mai mulți oficiali: „Nu putem permite ca suferința pacienților să fie folosită ca pretext pentru a introduce o substanță periculoasă”.
Ca și cum alinarea durerii ar fi un pretext, nu o obligație morală a unui stat civilizat.
Ce prevede, de fapt, proiectul blocat
• Acces reglementat la forme medicale: uleiuri, tincturi, infuzii, inhalatoare – doar pe rețetă de la medici specialiști.
• Cultivare controlată pentru uz medical (cu autorizații stricte).
• Distincție clară între uzul medicinal și cel recreativ.
• Reglementări care ar reduce dependența de importuri scumpe și de piața neagră.
Nimic revoluționar. Germania, Italia, Polonia, Grecia, Malta și zeci de alte țări au implementat sisteme similare de ani buni. Dovezile științifice internaționale arată beneficii clare în managementul durerii cronice, reducerea convulsiilor și îmbunătățirea calității vieții la pacienți terminali. Dar în România, dovezile par să conteze mai puțin decât teama de „glisare spre legalizare recreativă”.
Pacienții care nu mai așteaptă
Giancarlo Cristea și soția sa, pacienți cu afecțiuni cronice, au fost opriți la aeroport cu medicamente prescrise legal în Marea Britanie. Tratamentul le-a fost confiscat. Au câștigat în instanță abia după luni de luptă – o decizie rară, care subliniază absurdul sistemului românesc.
Mărturii similare abundă în grupurile de pacienți: oameni care aleg între a suferi zilnic și a risca dosar penal. Medicii care vor să prescrie, dar nu au ce. Fermieri care ar putea produce local, dar legea îi blochează.
În timp ce alte state europene colectează taxe din industria canabisului medicinal și investesc în cercetare, România rămâne ancorată într-o abordare prohibiționistă rigidă, moștenită din anii ’90. Accesul medical „teoretic” existent din 2013 este, în practică, aproape inexistent din cauza birocrației, prețurilor prohibitive și lipsei de produse aprobate.
De ce se blochează mereu?
Surse parlamentare și din comisiile de specialitate vorbesc despre lipsa de voință politică reală. Rapoarte negative repetate de la Ministerul Sănătății și alte instituții. Priorități legislative care sar mereu peste acest subiect „sensibil”. O frică difuză că orice pas înainte ar fi interpretat ca slăbiciune în „războiul împotriva drogurilor”.
Între timp, costurile umane și economice cresc. Pacienții cheltuiesc sume uriașe pe tratamente paliative clasice cu efecte secundare grele. Sistemul de sănătate suportă indirect aceste costuri. Iar conversația publică rămâne blocată în stigmat și dezinformare.
Legea Victoria nu este perfectă. Niciun proiect nu este. Dar blocarea sa repetată, timp de șase ani, spune mai mult despre clasa politică românească decât despre riscurile plantei în sine. Spune că suferința unor cetățeni reali, documentată medical, cântărește mai puțin decât teama de a deranja status quo-ul.
Câți pacienți vor mai trebui să moară sau să sufere inutil până când un Parlament va alege, măcar o dată, compasiunea bazată pe dovezi în locul inerției?
Susține Hempire – jurnalism onest, în slujba publicului. Dacă ai experiențe ca pacient sau medic în acest domeniu, contactează-ne.
